câine
română
Variante
- (reg.) câne
Etimologie
Din latină canis. Înrudit cu catalană ca, franceză chien, italiană cane, portugheză cão și spaniolă can.
Pronunție
- AFI: /ˈkɨj.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului câine | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | câine | câini |
| Articulat | câinele | câinii |
| Genitiv-Dativ | câinelui | câinilor |
| Vocativ | câine | câinilor |
- (zool.) (Canis familiaris) animal mamifer carnivor din familia canidelor, probabil descendent al lupului și domesticit de om din timpuri preistorice, folosit pentru pază, vânătoare etc.
- (fig.) epitet dat unui om rău, hain.
Sinonime
- 1: (zool.) (rar) lătrător
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
|
|
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
|
Expresii
- A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nici o ocupație
- (ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii = se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna
- A trăi ca câinele la stână = a trăi bine
- Coadă de câine = om de nimic
- Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară
- Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul în discuție e comun și altora
- Porc de câine = om ticălos
- (ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug
- Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri
Vezi și
vedeți și
Traduceri
mamifer
|
|
Anagrame
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.