epitet

română

Etimologie

Din franceză épithète < latină epitheton.

Pronunție

  • AFI: /e.pi'tet/


Substantiv


Declinarea substantivului
epitet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ epitet epitete
Articulat epitetul epitetele
Genitiv-Dativ epitetului epitetelor
Vocativ epitetule epitetelor
  1. determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da mai multă expresivitate artistică creației respective.
  2. calificativ elogios sau injurios dat cuiva.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.