evidență

română

Etimologie

Din franceză évidence < latină evidentia, italiană evidenza.

Pronunție

  • AFI: /e.viˈden.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
evidență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ evidență evidențe
Articulat evidența evidențele
Genitiv-Dativ evidenței evidențelor
Vocativ evidență evidențelor
  1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine.
  2. activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ și calitativ.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A scoate (sau a pune) în evidență = a scoate la iveală, a sublinia


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.