domeniu

română

Etimologie

Din franceză domaine. Confer latină dominium.

Pronunție

  • AFI: /do'me.nju/


Substantiv


Declinarea substantivului
domeniu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ domeniu domenii
Articulat domeniul domeniile
Genitiv-Dativ domeniului domeniilor
Vocativ domeniule domeniilor
  1. proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societății medievale în Europa Apuseană.
  2. sector al unei științe, al unei arte; sferă de activitate.
  3. (mat.) mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață, în spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că oricare pereche de puncte din mulțime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime.
  4. (fiz.) interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de măsură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.