proprietate

română

Etimologie

Din franceză propriété < latină proprietas, proprietatis.

Pronunție

AFI: /pro.pri.e'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului proprietate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	proprietate	proprietăți
Articulat	proprietatea	proprietățile
Genitiv-Dativ	proprietății	proprietăților
Vocativ	proprietate	proprietăților

stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut.
trăsătură predominantă care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură, însușire.
calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată.

Cuvinte compuse

proprietate literară, proprietate artistică

Traduceri

caracteristică

engleză: property (English)
germană: Eigenschaft (Deutsch) f.

islandeză: eiginleiki (íslenska) m.
suedeză: egenskap (svenska) c.

Referințe

DEX '98 via DEX online
DEX online: „proprietate”

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.