imobil

română

Etimologie

Din franceză immeuble (modificat după latină immobilis).

Pronunție

  • AFI: /i'mo.bil/


Substantiv


Declinarea substantivului
imobil
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ imobil imobile
Articulat imobilul imobilele
Genitiv-Dativ imobilului imobilelor
Vocativ imobilule imobilelor
  1. clădire, casă (mai mare).


Traduceri

Etimologie

Din franceză immobile < latină immobilis.

Pronunție

  • AFI: /i.mo'bil/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
imobil
Singular Plural
Masculin imobil imobili
Feminin imobilă imobile
Neutru imobil imobile
  1. care stă în nemișcare; neclintit, fix.
  2. imobiliar.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.