fenomen

română

Etimologie

Din franceză phénomène.

Pronunție

  • AFI: /fe.no'men/


Substantiv


Declinarea substantivului
fenomen
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fenomen fenomene
Articulat fenomenul fenomenele
Genitiv-Dativ fenomenului fenomenelor
Vocativ fenomenule fenomenelor
  1. manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit.
  2. proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate.
  3. fapt.
  4. aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.