exterior

română

Etimologie

Din franceză extérieur < latină exterior.

Pronunție

  • AFI: /eks.te.riˈor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
exterior
Singular Plural
Masculin exterior exteriori
Feminin exterioară exterioare
Neutru exterior exterioare
  1. care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
exterior
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ exterior exterioare
Articulat exteriorul exterioarele
Genitiv-Dativ exteriorului exterioarelor
Vocativ exteriorule exterioarelor
  1. partea din afară a unui lucru; fațadă.
  2. mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.