extern

română

Etimologie

Din franceză externe < latină externus.

Pronunție

  • AFI: /eksˈtern/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
extern
Singular Plural
Masculin extern externi
Feminin externă externe
Neutru extern externe
  1. care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin.
  2. (despre medicamente) care se aplică numai pe suprafața corpului.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
extern
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ extern externi
Articulat externul externii
Genitiv-Dativ externului externilor
Vocativ externule externilor
  1. elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria.
  2. student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.