străin

Variante

• strein

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil din latină extraneus.

Pronunție

• AFI: /strəˈin/

Substantiv

1. persoană care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; om, ființă care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește.
2. persoană care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională.
3. persoană care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; (p.ext.) om care este sau se simte stingher.
4. om înstrăinat (sufletește), depărtat de...

Adjectiv

1. care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește.
2. care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională.
3. (despre țări, locuri) care este altul decât cel de origine al cuiva.
4. care aparține sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba.
5. care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; (p.ext.) care este sau se simte stingher.
6. înstrăinat (sufletește), depărtat de...
7. care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva.
8. care nu are nici o legătură, nici o contingență cu ceva, care este departe de ceva.
9. (despre obiecte) care nu este proprietatea sa, care aparține altuia.
10. care este de altă natură, are alte particularități decât mediul în care se află.
11. neobișnuit; bizar.

Anagrame

• râșnit
• stârni

Referințe

• DEX '98 via DEX online