localitate

română

Etimologie

Din franceză localité.

Pronunție

AFI: /lo.ka.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului localitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	localitate	localități
Articulat	localitatea	localitățile
Genitiv-Dativ	localității	localităților
Vocativ	'	'

așezare omenească formând o unitate administrativă.
O localitate urbană.

Sinonime

aglomerație, așezare, (înv.) politie

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

(loc adj. și adv.) Din localitate = (care este) din satul sau din orașul despre care este vorba.

Traduceri

așezare omenească (oraș, sat etc.)

engleză: locality (English)
esperanto: loĝloko (Esperanto)
franceză: localité (français) f.
germană: Ort (Deutsch) m., Ortschaft (Deutsch) f.
greacă: τοποθεσία (Ελληνικά) (topothésía) f.
italiană: località (italiano) f.
maghiară: helység (magyar)

neerlandeză: lokaliteit (Nederlands), oord (Nederlands)
poloneză: miejscowość (polski) f.
portugheză: localidade (português) f.
spaniolă: localidad (español) f.
suedeză: trakt (svenska) c., lokalitet (svenska) c.
turcă: yer (Türkçe), mevki (Türkçe), mahal (Türkçe), mevzi (Türkçe), mekan (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.