locuință
română
Etimologie
Din locui + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /lo.kuˈin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului locuință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | locuință | locuințe |
| Articulat | locuința | locuințele |
| Genitiv-Dativ | locuinței | locuințelor |
| Vocativ | locuințo | locuințelor |
- loc, casă, construcție în care locuiește sau poate locui cineva; domiciliu.
- Unde își are el locuința?
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
încăpere în care se locuiește
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.