locuitor

română

Variante

Etimologie

Din a locui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /lo.ku.iˈtor/


Substantiv


Declinarea substantivului
locuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ locuitor locuitori
Articulat locuitorul locuitorii
Genitiv-Dativ locuitorului locuitorilor
Vocativ locuitorule locuitorilor
  1. persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.