obișnuit

română

Variante

Etimologie

Din verbul a obișnui.

Pronunție

  • AFI: /o.biʃ.nuˈit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
obișnuit
Singular Plural
Masculin obișnuit obișnuiți
Feminin obișnuită obișnuite
Neutru obișnuit obișnuite
  1. care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva.
  2. care se face, se întâmplă, sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent.
  3. (adverbial) în mod regulat, de obicei.
  4. care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
obișnuit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obișnuit obișnuiți
Articulat obișnuitul obișnuiții
Genitiv-Dativ obișnuitului obișnuiților
Vocativ obișnuitule obișnuiților
  1. persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc.


Traduceri

Etimologie

Din obișnui.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru obișnui.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.