obișnuință
română
Variante
Etimologie
Din a obișnui + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /o.biʃ.nu'in.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului obișnuință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obișnuință | obișnuințe |
| Articulat | obișnuința | obișnuințele |
| Genitiv-Dativ | obișnuinței | obișnuințelor |
| Vocativ | obișnuință | obișnuințelor |
- faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină.
- (rar) întrebuințare.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.