datină

română

Etimologie

Din slavă (veche) dĕdina („moștenire”).

Pronunție

  • AFI: /'da.ti.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
datină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ datină datini
Articulat datina datinile
Genitiv-Dativ datinii datinilor
Vocativ datină datinilor
  1. obicei sau deprindere consfințită în timp și devenită tradițională pentru o colectivitate de oameni; tradiție, uzanță.
  2. (rar) regulă, tipic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.