moștenire

română

Etimologie

Din a moșteni.

Pronunție

  • AFI: /moʃ.te'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
moștenire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ moștenire moșteniri
Articulat moștenirea moștenirile
Genitiv-Dativ moștenirii moștenirilor
Vocativ moștenire moștenirilor
  1. faptul de a moșteni.
  2. drept de succesiune; (concr.) totalitatea bunurilor rămase de la o persoană decedată și intrate în posesiunea altcuiva; (p.restr.) bun obținut prin drept succesoral.
  3. (fig.) patrimoniu cultural, bunuri morale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generație la alta.
  4. (p.ext.) caracter fizic, însușiri care se transmit ereditar.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.