morală

română

Etimologie

Din latină moralis, franceză morale.

Pronunție

  • AFI: /mo'ra.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
morală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ morală morale
Articulat morala moralele
Genitiv-Dativ moralei moralelor
Vocativ morală moralelor
  1. ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică; etică.
  2. comportare (lăudabilă); moravuri.
  3. disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate; (concr.) carte care cuprinde aceste norme; etică.
  4. (fam.) dojană, mustrare.
  5. concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o fabulă; învățătură.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.