concluzie

română

Variante

Etimologie

Din franceză conclusion < latină conclusio, conclusionis.

Pronunție

  • AFI: /kon'klu.zi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
concluzie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ concluzie concluzii
Articulat concluzia concluziile
Genitiv-Dativ concluziei concluziilor
Vocativ concluzie concluziilor
  1. încheiere a unui șir de judecăți; gândire dedusă dintr-o serie de argumente sau constatări.
  2. judecată nouă care rezultă din alte judecăți date și al cărei adevăr depinde de adevărul judecăților date.
  3. ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultatele finale.
  4. (mat.) judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației.
  5. (jur.; la pl.) expunerile părților și ale procurorului într-un proces.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arăta consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute
  • A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.