procuror

română

Etimologie

Din franceză procureur.

Pronunție

  • AFI: /pro.ku'ror/


Substantiv


Declinarea substantivului
procuror
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ procuror procurori
Articulat procurorul procurorii
Genitiv-Dativ procurorului procurorilor
Vocativ procurorule procurorilor
  1. membru al procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor și care reprezintă interesele statului într-un proces; magistrat atașat pe lângă o instanță judecătorească și având rolul de acuzator public.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.