procuroră

română

Etimologie

Din procuror.

Pronunție

  • AFI: /pro.ku'ro.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
procuroră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ procuroră procurore
Articulat procurora procurorele
Genitiv-Dativ procurorei procurorelor
Vocativ procuroro procurorelor
  1. membră a procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor și care reprezintă interesele statului într-un proces; magistrat atașat pe lângă o instanță judecătorească și având rolul de acuzator public.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.