procuratură

română

Etimologie

Din rusă prokuratura.

Pronunție

  • AFI: /pro.ku.ra'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
procuratură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ procuratură procuraturi
Articulat procuratura procuraturile
Genitiv-Dativ procuraturii procuraturilor
Vocativ ' '
  1. organ al puterii de stat care exercită supravegherea respectării legilor.
  2. clădire în care se află acest organ.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.