gândire

română

Etimologie

Din a gândi.

Pronunție

  • AFI: /gɨn'di.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
gândire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gândire gândiri
Articulat gândirea gândirile
Genitiv-Dativ gândirii gândirilor
Vocativ gândire gândirilor
  1. facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc.
  2. factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință.
  3. idee, gând, cuget; meditație, reflecție.
  4. imaginație, fantezie.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.