conștiință

română

Etimologie

Din franceză conscience < latină conscientia (după ști).

Pronunție

  • AFI: /kon.ʃtiˈin.ʦə/ (în vorbire și /konˈʃtin.ʦə/).


Substantiv


Declinarea substantivului
conștiință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conștiință conștiințe
Articulat conștiința conștiințele
Genitiv-Dativ conștiinței conștiințelor
Vocativ conștiință conștiințelor
  1. (fil.) sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; (p.ext.) cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său.
  2. faptul de a-și da seama; înțelegere.
  3. (în opoziție cu existența, materia) gândire, spirit.
  4. sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A fi cu conștiința împăcată sau a nu avea nimic pe conștiință = a fi convins că nu a săvârșit nimic împotriva legilor moralei sau a legilor statului
  • A fi fără conștiință = a fi lipsit de scrupule
  • Cu mâna pe conștiință = cu toată sinceritatea


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.