existență

română

Etimologie

Din franceză existence < latină existentia.

Pronunție

  • AFI: /eg.zisˈten.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
existență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ existență existențe
Articulat existența existențele
Genitiv-Dativ existenței existențelor
Vocativ existență existențelor
  1. faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire.
  2. viață considerată în durata și conținutul ei.
  3. durată (a unei situații, a unei instituții).
  4. condițiile, mijloacele materiale necesare vieții.
  5. viață; mod de viață, fel de trai.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.