propriu
română
Etimologie
Din latină proprius, franceză propre.
Pronunție
- AFI: /'pro.prju/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului propriu | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | propriu | proprii |
| Feminin | proprie | proprii |
| Neutru | propriu | proprii |
- care aparține în mod exclusiv cuiva; personal.
- caracteristic, specific.
- care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat.
- (despre cuvinte, despre termeni) care redă exact ideea ce trebuie exprimată.
- (despre sensuri) de bază, prim.
Cuvinte compuse
Expresii
- Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.