facultate

română

Etimologie

Din franceză faculté < latină facultas, facultatis.

Pronunție

  • AFI: /fa.kul'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
facultate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ facultate facultăți
Articulat facultatea facultățile
Genitiv-Dativ facultății facultăților
Vocativ facultate facultăților
  1. capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine.
  2. însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva.
  3. unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.