învățământ

română

Etimologie

Din a învăța + sufixul -ământ (după franceză enseignement).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.və.ʦə'mɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
învățământ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învățământ învățăminte
Articulat învățământul învățămintele
Genitiv-Dativ învățământului învățămintelor
Vocativ învățământule învățămintelor
  1. precept din care se deduce un mod de a acționa, de a gândi etc.; învățătură.
  2. domeniul și activitatea de instruire și de educare (prin școli); (p.ext.) totalitatea instituțiilor școlare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.