învăța

Vezi și : învață, învăță

română

Din latină *invĭtiāre (< vitium, „viciu”).

Conjugarea verbului (se) învăța
Infinitiv	a (se) învăța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) învăț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) învețe
Participiu	învățat
Conjugare	I

(v.tranz.) a transmite cuiva (sistematic) cunoștințe și deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a iniția pe cineva într-o meserie, știință, artă etc.
A învăța pe cineva într-o disciplină.
(v.tranz.) a sfătui, a povățui pe cineva să facă ceva (arătându-i cum să procedeze).
(v.tranz.) a dobândi cunoștințe prin studiu, a ajunge prin muncă sistematică să cunoști o meserie, o artă, o limbă etc.; a studia.
Învăț istoria; învăț la geografie.
a-și întipări în minte ceva pentru a putea reproduce; a memora.
(v.tranz. și refl.) a (se) deprinde, a (se) obișnui, a (se) familiariza.
(v.tranz.) a trage o învățătură, a căpăta experiență.

cuvinte derivate

(tranz. și refl.) A (se) învăța minte = a câștiga sau a face să câștige experiență, a trage sau a face să tragă învățăminte dintr-o întâmplare neplăcută

a instrui, a transmite cunoștințe

indoneziană: ajar (Bahasa Indonesia)
irlandeză: múin (Gaeilge)
islandeză: kenna (íslenska)
italiană: insegnare (italiano)
japoneză: 教える (おしえる, oshieru) (日本語)
latină: docere (Latina)
maghiară: tanít (magyar)
neerlandeză: aanleren (Nederlands), leren (Nederlands), onderwijzen (Nederlands), lesgeven (Nederlands)
poloneză: uczyć (polski)
portugheză: ensinar (português)
rusă: учить (učít’) (русский)
sârbă: учити (učiti) (српски / srpski)
scoțiană: teagaisg (Scots), foghlaim (Scots)
slovenă: učiti (slovenščina)
spaniolă: enseñar (español)
suedeză: lära (svenska)
thailandeză: สอน (sŏn) (ไทย)
turcă: öğretmek (Türkçe)
vietnameză: dạy (Tiếng Việt)

a dobândi cunoștințe prin studiu

Din învăța.

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.