meserie
română
Etimologie
Din mesereare (învechit „slujbă, funcție” < latină).
Pronunție
- AFI: /me.seˈri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului meserie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | meserie | meserii |
| Articulat | meseria | meseriile |
| Genitiv-Dativ | meseriei | meseriilor |
| Vocativ | meserie | meseriilor |
- profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie.
- (p.gener.) profesiune (de orice fel).
- ocupație; preocupare.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.