specialitate
română
Etimologie
Din franceză spécialité < latină specialitas, -atis.
Pronunție
- AFI: /spe.ʧi.a.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului specialitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | specialitate | specialități |
| Articulat | specialitatea | specialitățile |
| Genitiv-Dativ | specialității | specialităților |
| Vocativ | ' | ' |
- ramură a științei, a tehnicii, a artei etc. din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesiune.
- În ce specialitate activezi?
- produs sau preparat făcut din anumite rețete sau metode de fabricație deosebite.
Sinonime
- 1: branșă, disciplină, domeniu, ramură, sector
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
|
|
Locuțiuni
Traduceri
ramură anumită a unei științe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva
|
|
Referințe
interlingua
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
specialitate f.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.