știință

română

Etimologie

Din ști + sufixul -ință (cu sensuri după franceză science).

Pronunție

  • AFI: /ʃtiˈin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
știință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ știință științe
Articulat știința științele
Genitiv-Dativ științei științelor
Vocativ științo științelor
  1. faptul de a avea cunoștință de ceva, de a fi informat sau să ai cunoaștere.
  2. pregătire intelectuală, învățătură, erudiție.
  3. ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii; cunoștințe despre natură, societate și gândire.
  4. veste, știre.
  5. conștiință.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.