disciplină

română

Etimologie

Din franceză discipline < latină disciplina.

Pronunție

  • AFI: /dis.ʧiˈpli.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
disciplină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ disciplină discipline
Articulat disciplina disciplinele
Genitiv-Dativ disciplinei disciplinelor
Vocativ disciplină disciplinelor
  1. totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități.
  2. ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă.
  3. ramură a unei științe; (p.gener.) știință.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.