ramură

Etimologie

Din ram (< latină rāmus), din pl. ramuri, de unde s-a abstras un singular.

Pronunție

• AFI: /'ra.mu.rə/

Substantiv

1. (bot.) fiecare dintre ramificațiile unei tulpini de plantă.

   O ramură de măr.

2. (zool.) fiecare dintre ramificațiile coarnelor cerbului și ale căpriorului.
3. (geogr.) diviziune (secundară) a unui curs de apă principal, subîmpărțire a unui masiv muntos etc.
4. (anat.) diviziune a unei artere, a unui nerv etc.
5. (fig.) ramificație a unei familii, a unui popor.
6. (fig.) diviziune, sector al unei discipline științifice, al unei activități practice etc.

Vezi și

• arbore
• copac
• pom