principal

Etimologie

Din franceză principal < latină principalis.

Pronunție

• AFI: /prin.ʧi'pal/

Adjectiv

1. care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte.

Referințe

• DEX '98 via DEX online

Etimologie

Din latină prīncipālis („principal”).

Pronunție

• AFI: /pɾin.siˈpaɫ/

Adjectiv

1. principal, primar

Substantiv

principal m., principals pl.

1. (constr.) parter

Referințe

• Viccionari
• Wiktionary

Variante

• (ieșit din uz) principall

Etimologie

Din franceză veche principal < latină prīncipālis („principal”).

Pronunție

• AFI: /ˈpɹɪnsɪpəl/, //ˈpɹɪnsəpəl
• (SUA) AFI: /ˈpɹɪnsɪp̬əl/, /ˈpɹɪnsəp̬əl/

Adjectiv

principal (comp. more principal, sup. most principal)

1. principal, primar

   Smith is the principal architect of this design.

2. (ieșit din uz, latinism) princiar

Vezi și

• prince

Substantiv

principal, (nenumărabil și numărabil; pl. principals)

1. (fin.) capital (de bază); (spec.) împrumut

   A portion of your mortgage payment goes to reduce the principal, and the rest covers interest.

2. (în Canada, SUA, Australia și Noua Zeelandă; educ.) director

   John got sent to the principal's office.

3. (în Anglia, Scoția și Canada; educ.) decan, rector
4. (jur.) mandant

   When an attorney represents a client, the client is the principal who permits the attorney, the client′s agent, to act on the client′s behalf.

5. (jur.) autor, inițiator
6. (com.) comitent

   My principal sells metal shims.

7. (în SUA și Canada; com.) asociat, partener
8. (muz.) diapazon
9. (arhit.) construcție (de lemn sau de metal) care dă formă și rezistență unui acoperiș
10. (ieșit din uz) principiu
11. (la balet) dansator principal
12. (muz.) instrumentist principal

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

Etimologie

Din latină prīncipālis („principal”).

Pronunție

• AFI: /pʁɛ̃.si.pal/

Adjectiv

1. principal, primar

   Le principal obligé.

Substantiv

principal m., principaux pl.

1. cel mai important

   Le principal de l'affaire, c'est…

2. (fin.) capital (de bază); (spec.) împrumut
3. (educ.) decan, rector

   Il est mon principal au collège.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

Etimologie

Din latină prīncipālis („principal”).

Pronunție

• AFI: /pɾin.θiˈpal/

Adjectiv

1. principal, primar

Referințe

• Galizionario
• Wiktionary

Etimologie

Din latină prīncipālis („principal”).

Pronunție

• (Portugalia) AFI: /pɾĩ.siˈpaɫ/
• (Brazilia) AFI: /ˌpɾĩ.siˈpaw/

Adjectiv

1. principal, primar
2. fundamental, esențial

Substantiv

principal m., principais pl.

1. (fin.) capital (de bază); (spec.) împrumut
2. director, șef; (spec.) decan, rector

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary
• Wikcionário

Etimologie

Din latină prīncipālis („principal”).

Pronunție

• AFI: /pɾin.θiˈpal/
• AFI: /pɾin.siˈpal/

Adjectiv

1. principal, primar
2. fundamental, esențial

Substantiv

principal m., principales pl.

1. (fin.) capital (de bază); (spec.) împrumut
2. (în Spania; constr.) parter
3. (înv.; jur.) mandant
4. (înv.) director, șef

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario

Etimologie

Inevitabil din latină prīncipālis („principal”).

Pronunție

• AFI: /prɪns.ɪpˈɑːl/

Substantiv

1. director, șef

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary