mandant

română

Etimologie

Din franceză mandant.

Pronunție

  • AFI: /man'dant/


Substantiv


Declinarea substantivului
mandant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mandant mandanți
Articulat mandantul mandanții
Genitiv-Dativ mandantului mandanților
Vocativ mandantule mandanților
  1. persoană pentru care se încheie un act juridic.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
mandant
Singular Plural
Masculin mandant mandanți
Feminin mandantă mandante
Neutru mandant mandante
  1. pentru care se încheie un act juridic.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.