chef

Vezi și : Chef, chèf, chef-

română

Etimologie

Din turcă keyf (versiunea literară keyif).

Pronunție

  • AFI: /kef/


Substantiv


Declinarea substantivului
chef
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chef chefuri
Articulat cheful chefurile
Genitiv-Dativ chefului chefurilor
Vocativ chefule chefurilor
  1. petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec).
  2. stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut.
  3. bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune.
  4. voie, poftă, dorință.
  5. dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană.
  6. (înv.) tabiet.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe




daneză

(dansk)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɕεˀf/


Substantiv


Declinarea substantivului
chef
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ chef chefen chefer cheferne
Genitiv chefs chefens chefers chefernes
  1. șef

Sinonime

Cuvinte derivate

  • chef-

Cuvinte compuse

Referințe




engleză

(English)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef, care provine din franceză veche chief („cap, conducător”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

  • AFI: /ʃɛf/


Substantiv

chef, pl. chefs

  1. (gastr.) bucătar-șef
    The chef decided to add Peking duck to the menu.
  2. (p.gener.) bucătar
    What is the chef serving tonight?
  3. (argou; tox.) bucătar

Sinonime

Cuvinte compuse

  • pastry chef
  • sous-chef

Paronime

  • chief

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche chief („cap, conducător”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

  • AFI: /ʃɛf/


Substantiv

chef m., chefs pl.

  1. (astăzi livr.) cap, căpetenie
  2. punct principal
    Les divers chefs d'une loi.
  3. (jur.) motiv principal
    Le procureur a tenu à refaire une lecture des chefs d'accusation.
  4. (fig.) inițiativă, responsabilitate
  5. (herald.) partea principală de pe blazon

Sinonime

Cuvinte derivate

  • chefaillon
  • derechef

Cuvinte compuse

  • chef de département
  • chef de rayon
  • chef de secteur
  • chef de service
  • chef-d'œuvre
  • chef-lieu
  • couvre-chef
  • crime de lèse-majesté au premier chef
  • crime de lèse-majesté au second chef

Omofone

  • cheffe
  • cheffes
  • chefs

Expresii

  • au premier chef
  • de son chef
  • de son propre chef
  • du chef de
  • opiner du chef


Substantiv

chef m., chefs pl.

  1. șef, conducător, cap
  2. (gastr.) bucătar-șef; (p.gener.) bucătar
  3. (argou, fam.) om, tip, individ, ins, băiat

Sinonime

Cuvinte derivate

  • cheffe
  • chefferie
  • cheftaine
  • cheuf

Cuvinte compuse

Hiponime

  • calife
  • émir
  • empereur
  • président
  • roi
  • vizir

Locuțiuni

  • en chef

Referințe




galiciană

(galego)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

  • AFI: /ˈtʃɛf/


Substantiv

chef m.f., chefs pl.

  1. (gastr.) bucătar-șef

Cuvinte apropiate

  • xefe

Vezi și

  • cociñeiro

Referințe




italiană

(italiano)

Variante

  • (rar) scef

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

  • AFI: /ˈʃɛf/


Substantiv

chef m., invariabil

  1. (gastr.) bucătar-șef

Sinonime

  • (gastr.) capocuoco

Referințe




neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

  •  Audiofișier


Substantiv


Declinarea substantivului
chef
m. Singular Plural
Substantiv chef chefs
Diminutiv chefje chefjes
  1. șef

Cuvinte derivate

  • cheffin

Cuvinte compuse

Vezi și

  • aanvoerder
  • gebieder
  • hoofd
  • meerdere
  • opperhoofd
  • superieur

Referințe




portugheză

(português)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

  • AFI: /ˈʃef/


Substantiv

chef m., chefs pl.

  1. (gastr.) bucătar-șef

Cuvinte apropiate

  • chefe

Vezi și

  • cozinheiro

Referințe




spaniolă

(español)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

  • AFI: /ˈtɕef/


Substantiv

chef m., chefs pl.

  1. (gastr.) bucătar-șef

Referințe




suedeză

(svenska)

Etimologie

Împrumutat din franceză chef („șef”) < latină târzie capum (‎„cap”), din latină caput (‎„cap”).

Pronunție

  • AFI: /ɧeːf/, /ɧɛːf/
  •  Audiofișier


Substantiv


Declinarea substantivului
chef
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ chef chefen chefer cheferna
Genitiv chefs chefens chefers chefernas
  1. șef, conducător, cap
  2. (herald.) partea principală de pe blazon

Sinonime

Cuvinte compuse

Vezi și

  • ledare

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.