inițiativă

română

Etimologie

Din franceză initiative.

Pronunție

  • (hipercorectă) AFI: /i.ni.ʦi.aˈti.və/
  • (în uz) AFI: /i.ni.ʦjaˈti.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
inițiativă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inițiativă inițiative
Articulat inițiativa inițiativele
Genitiv-Dativ inițiativei inițiativelor
Vocativ inițiativă inițiativelor
  1. faptul de a propune, de a organiza sau de a începe o acțiune, antrenând după sine și pe alții; însușirea celui care îndrăznește sau este dispus să întreprindă cel dintâi ceva, din îndemn propriu.

Expresii

  • Din proprie inițiativă = fără a fi îndemnat sau silit de altul


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.