începe
română
Etimologie
Din latină incĭpĕre.
Pronunție
- AFI: /ɨnˈʧe.pe/
Verb
| Conjugarea verbului începe | |
| Infinitiv | a începe |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
încep |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să înceapă |
| Participiu | început |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni.
- Acțiunea începuse bine.
- A început să mănânce.
- Au început să se certe.
- a lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva.
- A început o pâine.
- (v.intranz.) (despre stări, fenomene) a se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne).
- A început din senin o furtună.
- (v.intranz. și refl.) a porni.
- A început dansul, nunta.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a realiza în partea inițială; a porni
|
|
Etimologie
Din începe.
Verb
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.