reîncepe

română

Etimologie

Din re- + a începe.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn'ʧe.pe/


Verb


Conjugarea verbului
reîncepe
Infinitiv a reîncepe
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 reîncep
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să reînceapă
Participiu reînceput
Conjugare III
  1. (v.tranz. și intranz.) a începe din nou, a începe de la capăt; a relua.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.