iniția

română

Etimologie

Din franceză initier < latină initiare.

Pronunție

  • AFI: /i.ni.ʦi'a/


Verb


Conjugarea verbului
iniția
Infinitiv a iniția
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 inițiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să inițieze
Participiu inițiat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe.
  2. (v.tranz.) a face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.