veselie
română
Etimologie
Din slavă veselije.
Pronunție
- AFI: /ve.se'li.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului veselie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | veselie | veselii |
| Articulat | veselia | veseliile |
| Genitiv-Dativ | veseliei | veseliilor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare de bună dispoziție, de voioșie.
- Era de o veselie contaminantă.
- manifestare, comportare care reflectă această stare.
- Cu mare veselie.
- petrecere veselă cu mâncare și cu băutură.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
- înveseli
- înveselire
- înveselit
- înveselitor
- vesel
- veseli
- veselire
- veselit
- veselitor
- veselitură
- veselnic
- veselos
Cuvinte apropiate
Expresii
- În veselie = vesel; cu dispoziție bună
Traduceri
stare de om vesel
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.