bucurie
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /bu.kuˈri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului bucurie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bucurie | bucurii |
| Articulat | bucuria | bucuriile |
| Genitiv-Dativ | bucuriei | bucuriilor |
| Vocativ | ' | ' |
- sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească.
- Simte o mare bucurie.
- (concr.) ceea ce bucură pe cineva.
Sinonime
Antonime
- durere, întristare, mahnă, necaz, supărare, tristețe
Cuvinte apropiate
- bucura
- bucurat
- bucuros
- îmbucura
- îmbucurător
Locuțiuni
Expresii
- A nu (mai) putea de bucurie = a fi nespus de bucuros
Vezi și
Traduceri
exaltare sufletească intensă provocată de emoții puternice
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.