mulțumire

română

Variante

Etimologie

Din a mulțumi.

Pronunție

  • AFI: /mul.ʦu'mi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mulțumire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mulțumire mulțumiri
Articulat mulțumirea mulțumirile
Genitiv-Dativ mulțumirii mulțumirilor
Vocativ mulțumire mulțumirilor
  1. acțiunea de a (se) mulțumi; exprimare a recunoștinței; răsplătire.
  2. satisfacție, plăcere, bucurie, fericire, mulțumită; cuvânt, gest prin care se mulțumește cuiva pentru ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.