fericire

română

Etimologie

Din verbul a (se) ferici.

Pronunție

  • AFI: /fe.riˈʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
fericire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fericire fericiri
Articulat fericirea fericirile
Genitiv-Dativ fericirii fericirilor
Vocativ ' '
  1. stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.
    Stare de fericire.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.