nefericire

română

Etimologie

Din prefixul ne- + fericire.

Pronunție

  • AFI: /ne.fe.riˈʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
nefericire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nefericire nefericiri
Articulat nefericirea nefericirile
Genitiv-Dativ nefericirii nefericirilor
Vocativ ' '
  1. stare a celui nefericit.
    Nefericirea vieții lui.
  2. întâmplare care aduce suferința, necaz cuiva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.