împrejurare
română
Etimologie
Din a împrejura.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pre.ʒuˈra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împrejurare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împrejurare | împrejurări |
| Articulat | împrejurarea | împrejurările |
| Genitiv-Dativ | împrejurării | împrejurărilor |
| Vocativ | împrejurare | împrejurărilor |
- situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare.
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.