felicita
română
Etimologie
Din italiană felicitare. Confer franceză féliciter.
Pronunție
- AFI: /fe.li.ʧiˈta/
Verb
| Conjugarea verbului felicita | |
| Infinitiv | a felicita |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
felicit |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să felicite |
| Participiu | felicitat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula.
- Se felicită reciproc pentru succesele dobândite.
- (fam.) a se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.).
Sinonime
- 1: (înv. și glumeț) (se) congratula, (înv.) (se) ferici, (fam.) (se) gratula, (se) hiritisi
Cuvinte derivate
- felicitare
- felicitat
Cuvinte apropiate
Traduceri
a gratula; a congratula
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.