îmbucurător

română

Etimologie

Din a (se) îmbucura + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bu.ku.rə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
îmbucurător
Singular Plural
Masculin îmbucurător îmbucurători
Feminin îmbucurătoare îmbucurătoare
Neutru îmbucurător îmbucurătoare
  1. care bucură, care face bucurie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.