înveselitor

română

Etimologie

Din a (se) înveseli + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ve.se.liˈtor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înveselitor
Singular Plural
Masculin înveselitor înveselitori
Feminin înveselitoare înveselitoare
Neutru înveselitor înveselitoare
  1. care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.